Iritat ca fundul unui bebelus.

Sa incepem cu inceputu, ca maine ma duc la liceu, loc unde or sa'mi spele creierul.
Cu totii stiti filmele, "istorice" romanesti. Sunt genu de filme care mai presus de toate itzi provoaca greatza, dezgust, sila, iar apoi itzi vine sa emigrezi in Kongo sau Kurtbekistan.
Mi'am petrecut o saptamana de vacanta urmarind filmele lui Sergiu Nicolaescu ( Dacii, Burebista, Mircea, Mihai Viteazu). Frate, material de prostire a populatiei mai nociv ca asta, n'am vazut de cand ma jucam cu masinuta'n groapa de nisip. Deci, sa facem un mic rezumat, fiecare film din aceasta serie, absoult fiecare e creeat pe acelasi sablon: 100 de daci "bravi" , "neinfricati" , "viteji" (si lista cu adjective poate continua), din care 50 sunt femei gravide'n luna a 8-a, 40 sunt batrani bolnavi de parkinson, iar restu de 10 sunt barbati in floarea varstei. (insumate sper ca dau 100 =)) ). Deci acesti 100 strabuni reusesc sa faca fatzei unei armate de 500-1000 soldati inarmati pana'n plombe. Eh, astea fiind spuse, va recomand sa nu mai mancati rahat(d'ala de prajitura), si sa ne gandim ca noi ca romani am luat'o'n freza, de la fiecare popor care se plictisea si venea peste noi. Asa ca sa nu ne facem o imagine de eroi, ca in fond si la urma urmei am tacut si am luat'o la rece de ne'a sarit varza din cap. Acum ca mi'am "vomitat" antipatia pt filmele romanesti de prost gust, va salut!

(titlul post'ului nu e obscen. oricum nu vad care ar fi problema voastra. am drepturi depline pe blogul meu)

Nu'mi place!

Nu'mi place sa ma socializez. Defapt, detest cu ardoare chestia asta. Acele zambete largi, imbratisari, chestii dulci care te baga'n diabet...toate de fatzada. Totul incepe cu un simplu "salut", dat unei persoane necunoscute si nepotrivite de aici purcede totul: relatie virtuala, apoi iesit in oras la un suc, apoi "best friends". Dezastruos. Le detest la fel de mult cum detest golu din mine. E ca o gaura neagra in care mi se duce optimismul, cheful de viata...TOT. Dar cu toate acestea, raman destul de lucid ca nu cumva sa'mi caut refugiul in lumea prietenosilor. Nu inteleg, n'am inteles si nu voi intelege persoanele acelea care stau mereu cu zambetul ranjit pe fatza, asteptand sa socializeze cu necunoscutii. Prieteniile, dupa umila dar sanatoasa mea parere, trebuie sa fie putine la numar dar de durata. Imi place sa critic pe altii. M'am nascut pentru a critica, traiesc pentru a critica, si voi muri (spre rumoarea mea ) criticat. Oricum, va doresc ceea ce'mi doriti voi mie. :) Salutari

2.02.2009

Am incercat sa umplul golul din mine cu o persoana. Da. Pentru moment a fost o rezolvare de situatie formidabila. Problema e ca aceea persoana a castigat tot mai mult loc din sufletul meu...da...foarte mult, iar cand a "disparut" a lasat in urma un gol mai mare, mai profund decat cel de la inceput. Ironic nu? :)